It privit ca dacă va fi simplu. Luna trecută, alegătorii au oferit dreptei prima majoritate parlamentară clară din 2008 încoace. Și de când Frații din Italia (FdI) a obținut mult mai multe voturi și mandate decât celelalte partide din alianța conservatorilor, era clar că liderul său, Giorgia Meloni, va fi prim-ministru. Tot ce trebuiau să facă era să împartă prada victoriei: posturile din cabinet și funcțiile de purtător de cuvânt.

Cu toate acestea, până la 20 octombrie, când președintele Sergio Mattarella trebuia să înceapă consultările care preced formarea unui nou guvern, existau îndoieli cu privire la stabilitatea următoarei administrații și la disponibilitatea acesteia de a se alătura aliaților tradiționali ai Italiei pentru a ține piept Rusiei. Motivul? Unul care a bântuit politica italiană timp de aproape 30 de ani: problemele juridice ale lui Silvio Berlusconi. În vârstă de 86 de ani, dl Berlusconi – din nou judecat, de data aceasta pentru presupusa corupere de martori – dorește portofoliul justiției pentru partidul său, Forza Italia. Dna Meloni ar prefera ca acesta să revină unui procuror pensionar.

Primul semn de probleme a venit atunci când Forza Italia a încercat și nu a reușit să blocheze alegerea dnei Meloni pentru funcția de președinte al Senatului, Ignazio La Russa. De pe scaunul său din camera superioară, un domn Berlusconi furios l-a expediat pe candidatul victorios cu o obscenitate și a fost fotografiat mai târziu cu ceea ce se pare că era un portret în creion deloc măgulitor al doamnei Meloni: „cu opinii, dominator, arogant și ofensator”, scrisese el. Doamna Meloni a replicat cu tact că el uitase o altă trăsătură: „Nu pot fi șantajată”.

O întâlnire între cei doi a părut să producă un armistițiu. Ei au convenit că dreapta ar trebui să prezinte un front unit în fața dlui Mattarella, iar dl Berlusconi a insistat ulterior că defectele pe care le enumerase nu erau ale dnei Meloni. Dar a doua zi a susținut – deși dl La Russa a negat – că dna Meloni a acceptat alegerea sa ca ministru al justiției. Apoi a fost difuzată o înregistrare a dlui Berlusconi, care a fost profund jenantă pentru premierul în așteptare. Într-un pasaj, acesta putea fi auzit susținând că i-a smuls un loc suplimentar în cabinet pentru Forza Italia; în altul, că și-a reînnoit prietenia de lungă durată cu Vladimir Putin. Într-o versiune mai lungă a înregistrării care a fost difuzată a doua zi, el părea să meargă mai departe, dând vina pentru război pe Ucraina.

Aceasta este o otravă diplomatică pentru dna Meloni, care s-a străduit să liniștească America și NATO că guvernul ei va sprijini Ucraina, în ciuda istoriei de prietenie a dlui Berlusconi cu dl Putin și a admirației pentru liderul rus exprimată în trecut de celălalt aliat principal al ei, Matteo Salvini din Liga Nordului.

Ticăloșia dlui Berlusconi evidențiază limitele până la care este dispus să meargă pentru a-și proteja interesele. Dar aceasta ascunde slăbiciunea poziției sale. Motivul pentru care Forza Italia nu a reușit să-l blocheze pe dl La Russa a fost că cel puțin 17 senatori din opoziție au votat pentru el într-un vot secret. De ce, având în vedere că dl La Russa se numără printre cei mai puțin pocăiți dintre foștii neofasciști din partidul dnei Meloni? O teorie care circulă a fost aceea că un grup centrist a semnalat disponibilitatea de a înlocui Forza Italia într-o viitoare coaliție. Centriștii au negat acest lucru. Și oricum, ei ar reprezenta doar nouă din cele 17 voturi ale ticăloșilor – deși ar fi suficient pentru a garanta dreptei o majoritate (chiar dacă una subțire) în ambele camere. Domnul Berlusconi își patinează dansul rusesc pe gheață subțire. ■