Cum să recunoști un alegător oscilant

Alegătorul mediu de anul acesta este un bărbat hispanic tânăr fără studii superioare

To câștiga un alegeri în America, un candidat trebuie să obțină cu cel puțin un vot mai mult decât adversarul său (cu excepția cazului în care candidează la președinție). Prin urmare, partidele s-au concentrat asupra a două grupuri atunci când dezbat strategia electorală: alegătorii de bază și alegătorii oscilanți. Arhetipurile râvnite ale celui din urmă grup au inclus „mamele fotbaliste” din anii 1990 și 2000 și suburbaniștii în cea mai mare parte a anilor 2010. Având în vedere că polarizarea politică este din ce în ce mai mare, cititorii pot fi iertați dacă presupun că alegătorii oscilanți sunt o specie pe cale de dispariție. În realitate, aceștia au fost menținuți relevanți prin alegeri strânse în care un număr mic dintre ei poate decide rezultatul.

Ascultați această poveste.

Bucurați-vă de mai multe materiale audio și podcast-uri pe iOS sau Android.

Browserul dvs. nu acceptă elementul <audio>.

Conform unei scheme dezvoltate de V.O. Key Jr, un venerabil politolog american, în „The Responsible Electorate”, o carte din 1966 publicată postum în numele său, alegătorii pot fi împărțiți în trei grupuri. Există așa-numiții „stand-patters” (partizanii care votează pentru aceeași tabără an de an), „switchers” și noii alegători. Potrivit domnului Key, cei care au schimbat partidul au reprezentat între o optime și o cincime din alegători în anii 1940-1960.

Astăzi, numărul „switcherilor” este de o singură cifră. The Economist‘s analysis of polls, realizată în numele nostru de YouGov, îi plasează la 3%. În plus, 83% dintre alegătorii care spun în prezent că vor vota „cu siguranță” sau „probabil” în noiembrie stau pe loc. Aproximativ 8% sunt noi alegători care nu au participat la alegerile din 2020, iar restul de 7% sunt indeciși.

Pentru un grup care reprezintă doar unul din 30 de alegători – și încă doar unul din zece dacă îi includem și pe cei nesiguri – se face mult tam-tam cu privire la votanții oscilanți. Este corect: pe măsură ce intențiile de vot se calcifică, cine mai este cu adevărat de convins? Cu toate acestea, partidele ar putea fi surprinse de caracteristicile alegătorilor oscilanți din acest an.

Conform sondajelor noastre, cei care schimbă partidul sunt o nouă rasă de americani tineri și diverși. Aproape 14% sunt hispanici și 18% sunt afro-americani. Este mai puțin probabil ca aceștia să aibă studii universitare decât cei care au rămas în rând cu ei, sunt mai mulți bărbați și mai mulți din mediul urban. Jumătate dintre ei au sub 45 de ani.

Dar poate cel mai izbitor este moderația lor: două treimi se descriu ca moderați, conform sondajului nostru. Alegătorul mediu oscilant din acest an este un tânăr hispanic de sex masculin fără studii superioare, care locuiește într-un oraș și care se consideră moderat.

Dar de ce îi pasă? Aproape 30% spun că le pasă mai presus de toate de economie și inflație, la fel ca și pentru partizani, ceea ce face ca aceasta să fie principala problemă. Cea mai mare diferență este în ceea ce privește avortul; acesta este principala problemă pentru 9% dintre partizani, dar doar 4% dintre cei care votează. Carlos Odio de la Equis Labs, o firmă de sondaje axată pe latino, spune că alegătorii latino consideră că Partidul Democrat nu vorbește despre economie la fel de mult ca republicanii și au impresia că partidul poate să nu prețuiască „munca grea”. Totuși, Partidul Republican nu i-a convins încă. Senatul depinde de direcția în care aceștia se înclină. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Statele Unite ale Americii din ediția tipărită sub titlul „Noii votanți oscilanți”