„RGesturi OMANTICE iau multe forme”, începea un clip spiritual postat de Ministerul ucrainean al Apărării pe 12 octombrie, cu imagini de trandafiri roșii, ciocolată și apus de soare deasupra orașului Paris. „Dar dacă vreți cu adevărat să ne cuceriți inimile”, continua acesta, „nimic nu se compară cu artileria autopropulsată foarte mobilă de 155 mm”. Conceput ca un mesaj drăguț și serios în același timp, adresat guvernului francez, videoclipul încheia „Merci beaucoup, Franța. Vă rugăm să ne trimiteți mai multe.”

Ucrainenii cu greu ar fi putut spera la un răspuns mai rapid. În acea seară, președintele Emmanuel Macron a anunțat că Franța va trimite încă șase obuziere Caesar, în plus față de cele 18 deja livrate, precum și sisteme antiaeriene, radare și multe altele. Pe 15 octombrie, Sébastien Lecornu, ministrul său al apărării, a precizat detaliile. Franța urma să trimită sisteme de apărare antiaeriană Crotale, care urmau să fie operaționale în două luni, și să antreneze 2.000 de soldați ucraineni. De asemenea, Franța are în vedere trimiterea de LRU sisteme de rachete cu lansare multiplă (MLRS), asemănătoare cu cea americană HIMARS. Unele rapoarte sugerează că trei dintre sistemele franceze se află deja la sol.

Această schimbare în abordarea franceză privind înarmarea Ucrainei este de două ori arestantă. În primul rând, țara vorbește mai mult despre ceea ce face. Deși Franța a exportat arme către Ucraina cu mult înainte de invazia Rusiei din februarie, de atunci a insistat că aceste informații sunt clasificate și că dezvăluirea lor ar compromite planurile de luptă ale Ucrainei. Franța contestă cifrele compilate, de exemplu, de Institutul Kiel din Germania. Acestea sugerează că, între 24 ianuarie și 3 octombrie, Franța a oferit doar 220 de milioane de euro (216 milioane de dolari) în ajutor militar, adică sub 2% din totalul promis Ucrainei, mai puțin decât Marea Britanie, Germania, Polonia și Norvegia.

Criticii domnului Macron pun acest efort slab pe seama ambiției sale de a acționa ca un potențial mediator între Vladimir Putin al Rusiei și Volodymyr Zelensky al Ucrainei. Oficialii francezi susțin în schimb că cifrele pur și simplu subestimează contribuția lor, care include cantități clasificate de rachete antitanc, rachete antiaeriene lansate de la umăr, vehicule blindate, muniție, informații și alte ajutoare. Aceștia adaugă că Franța, spre deosebire de alții, livrează ceea ce promite și trimite doar ceea ce Ucraina cere în mod specific. Totuși, înțepată de critici, Franța pare să fi decis că a sosit momentul pentru mai multe dezvăluiri.

În al doilea rând, contribuția franceză a fost supusă unei examinări tot mai amănunțite pe plan intern. După o vizită în septembrie la principalul centru de asistență militară din Polonia, François Heisbourg, un specialist militar, a fost de acord că armamentul francez a constituit într-adevăr sub 2%, ca tonaj, din toate livrările către Ucraina. Depășită de țări europene mai mici, cu o putere militară mult mai mică, Franța a început să se întrebe dacă această cotă este suficientă. „În fiecare zi, ucrainenii mor pentru libertate în Europa”, a declarat Benjamin Haddad, unul dintre adjuncții dlui Macron, în fața parlamentului la 3 octombrie. Trimiterea de mai mult armament, a spus el, ar arăta că Franța poate „să fie la înălțimea sacrificiului lor”.

Noile anunțuri franceze „arată ca o schimbare de etapă”, spune dl Heisbourg. Livrarea preconizată a MLRS, notează el, „îi pune pe francezi pe picior de egalitate cu transferurile similare ale Marii Britanii și Germaniei”. Trei astfel de sisteme ar putea fi operaționale în trei-patru săptămâni. Ucraina a comandat, de asemenea, poduri plutitoare motorizate. Acesta este finanțat de un nou fond francez, în valoare de 100 de milioane de euro, pentru ca țara să cumpere kit-uri direct din Franța.

Întrebarea mai dificilă ar putea fi cât de departe ar putea merge Franța. Franța și Marea Britanie cheltuiesc fiecare aproximativ 2% din PIB pentru apărare. Cu toate acestea, până în prezent, Marea Britanie pare să fi avut mai puține scrupule în a consuma destul de mult din stocurile unora dintre armele sale cheie pentru a aproviziona Ucraina. Cele 18 tunuri Caesar reprezintă aproape un sfert din întregul stoc al armatei franceze. Cele șase în plus vor ieși de pe o linie de producție de la Nexter, o firmă franceză, ca parte a unei comenzi destinate inițial Danemarcei. Trei tunuri franceze MLRS ar reprezenta aproape un sfert din ceea ce posedă armata.

Domnul Zelensky a cerut, de asemenea, Franței să își SAMP/T sistem de apărare antiaeriană. Însă țara deține doar opt. Francezii sunt foarte conștienți de riscurile de epuizare. „Echilibrul corect”, a declarat generalul Pierre Schill, șeful armatei franceze, într-o audiere parlamentară în iulie, „ar fi să nu renunțăm la prea multe dintre echipamentele noastre”.

„În gândirea strategică franceză, libertatea de acțiune este totul”, spune Michael Shurkin, analist în domeniul apărării la rAND Corporation, un think-tank american. Francezii vor să se poată angaja independent în întreaga gamă de războaie și doresc instrumente care să le ofere aceste opțiuni. Prin urmare, ei sunt precauți în ceea ce privește epuizarea stocurilor într-un mod care ar putea împiedica acest lucru. În plus, armata franceză s-a concentrat de-a lungul timpului pe operațiuni expediționare și de combatere a terorismului, mai degrabă decât pe tipul de război terestru de mare intensitate care necesită rezerve masive. În consecință, în cuvintele domnului Shurkin, Franța este „un aliat puternic și subțiat”. Pe scurt, Franța își face mai clar ca niciodată sprijinul militar pentru Ucraina. Dar s-ar putea să nu mai aibă prea multe de oferit.■

Citiți mai multe din reportajele noastre recente despre criza din Ucraina.